Lazarus iese!

531 lazarus ieseȘtiți povestea lui Isus, care la înviat pe Lazăr din morți? A fost un miracol extraordinar care ne arată că Isus are puterea de a ne ridica și noi din morți. Dar povestea conține mult mai multe și Ioan spune câteva detalii care au un înțeles mai profund pentru noi astăzi.

Observați modul în care John spune această poveste. Lazăr nu era un locuitor necunoscut al Iudeei - era fratele Martei și Mariei, Maria care l-a iubit atât de mult pe Isus, încât a turnat ulei prețios pentru ungere pe picioarele lui. Surorile L-au chemat pe Isus: „Doamne, iată, cel pe care-l iubești este bolnav” (din Ioan 11,1-3). Mi se pare un strigăt de ajutor, dar Isus nu a venit.

Simți uneori că Dumnezeu întârzie răspunsul Său? Cu siguranță s-a simțit așa pentru Maria și Martha, dar întârzierea nu înseamnă că Isus nu le-a plăcut, ci mai degrabă că avea un alt plan în minte, pentru că putea vedea ceva ce nu puteau. După cum sa dovedit, când mesagerii l-au ajuns pe Iisus, Lazăr era deja mort. Isus a spus că această boală nu se va sfârși cu moartea. A greșit? Nu, pentru că Isus a privit dincolo de moarte și, în acest caz, știa că moartea nu va fi sfârșitul poveștii, el știa că scopul era să-L glorifice pe Dumnezeu și pe Fiul său (v. 4). Chiar și așa, i-a făcut pe discipolii săi să creadă că Lazăr nu va muri. Există și o lecție pentru noi, pentru că nu întelegem întotdeauna ce înseamnă cu adevărat Isus.

Două zile mai târziu, Isus și-a surprins ucenicii sugerându-i să se întoarcă în Iudeea. Ei nu au înțeles de ce Isus dorea să se întoarcă în zona de pericol, așa că Isus a răspuns cu un comentariu enigmatic despre mersul pe lumină și venirea întunericului. Apoi le-a spus: „Prietenul nostru Lazăr doarme, dar am să-l trezesc” (v. 11).

Ucenicii erau aparent obișnuiți cu natura misterioasă a unor remarci ale lui Isus și au găsit un ocol pentru a obține mai multe informații. Ei au subliniat că sensul literal nu are sens. Dacă el doarme, atunci se va trezi singur, deci de ce riscă viața noastră mergând acolo?

Isus a declarat: „Lazăr a murit” și, mai departe, „Mă bucur că nu am fost acolo”. De ce? „Ca să crezi”. Isus ar face un miracol mai uimitor decât dacă ar fi prevenit doar moartea unui om bolnav. Minunea nu era doar readucerea la viață pe Lazăr, ci și faptul că Isus știa ce se întâmpla la aproximativ 30 de mile de ei și ce era pe cale să i se întâmple în viitorul apropiat.

Avea o lumină pe care nu o puteau vedea - și această lumină ia dezvăluit propria moarte și înviere în Iudeea. El a fost în controlul complet al evenimentelor. Ar fi putut împiedica capturarea dacă ar fi vrut-o; ar fi putut opri procesul într-un singur cuvânt, dar nu a făcut-o. El a decis să facă ceea ce venise pe pământ.

Omul care a dat viața morților era pregătit să-și dea propria viață pentru popor, căci el avea puterea asupra morții, chiar asupra propriei moarte. El a venit pe acest pământ ca un om muritor, ca să moară și ceea ce la prima vedere arăta ca o tragedie sa întâmplat de fapt pentru mântuirea noastră. Nu vreau să spun că orice tragedie care se întâmplă este de fapt planificată sau bună de Dumnezeu, dar cred că Dumnezeu poate să aducă binele din rău și vede realitatea pe care nu o putem vedea.

El privește dincolo de moarte și stăpânește evenimentele nu mai puțin de atunci, dar este adesea la fel de invizibil pentru noi ca și pentru ucenici. Nu putem vedea imaginea de ansamblu și, uneori, ne împiedicăm în întuneric. Ar trebui să avem încredere în Dumnezeu să facă lucrurile în modul cel mai potrivit pentru ei.

Isus și discipolii lui au mers la Betania și au aflat că Lazăr era în mormânt de patru zile. S-au ținut discursurile de înmormântare și înmormântarea s-a încheiat de mult - și în sfârșit a venit doctorul! Marta a spus, poate cu puțină disperare și rănită: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit” (versetul 21). Te-am sunat acum câteva zile și dacă ai fi venit atunci, Lazăr ar mai fi în viață.

Aș fi fost și eu dezamăgit – sau, mai potrivit, consternat, supărat, isteric, disperat – nu-i așa? De ce l-a lăsat Isus să moară pe fratele ei? Da de ce? Adesea ne punem aceeași întrebare astăzi - de ce a lăsat Dumnezeu să moară persoana iubită? De ce a permis aceasta sau alta catastrofă? Când nu există niciun răspuns, ne întoarcem cu furie de la Dumnezeu. Dar Maria și Martha, deși dezamăgite, rănite și puțin supărate, nu s-au întors. Marta a avut o licărire de speranță – a văzut puțină lumină: „Dar și acum știu că orice vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da” (versetul 22). Poate că s-a gândit că ar fi puțin prea îndrăzneț să ceară o înviere, dar ea sugerează. „Lazăr va trăi din nou”, a spus Isus, iar Marta a răspuns: „Știu că va învia din morți” (dar am sperat puțin mai devreme). Isus a spus: „Este bine, dar știați că Eu sunt învierea și viața? Dacă crezi în mine, nu vei muri niciodată. Crezi că?"

Marta a spus apoi într-una dintre cele mai remarcabile declarații de credință din toată Biblia: „Da, cred asta. Tu ești Fiul lui Dumnezeu” (versetul 27).

Viața și învierea pot fi găsite numai în Hristos – dar putem crede ce a spus Isus astăzi? Chiar credem că „oricine trăiește și crede în mine nu va muri niciodată?” Mi-aș dori să înțelegem mai bine acest lucru, dar știu sigur că în înviere va exista o viață nouă care nu se va sfârși niciodată.

În această epocă, toți murim, la fel ca Lazăr și Isus, dar Isus ne va învia. Murim, dar acesta nu este sfârșitul poveștii pentru noi, nici mai mult decât nu a fost sfârșitul poveștii lui Lazăr. Marta s-a dus să o ia pe Maria, iar Maria a venit la Isus plângând. Și Isus a plâns. De ce a plâns când știa deja că Lazăr va trăi din nou? De ce a scris Ioan asta când Ioan știa că bucuria este „abia după colț”? Nu știu - nu știu întotdeauna de ce plâng, chiar și în ocazii fericite.

Dar cred că afirmația este că este bine să plângi la o înmormântare chiar dacă știm că acea persoană va fi ridicată în viața nemuritoare. Isus a promis că nu vom muri niciodată și că totuși moartea mai există.

Moartea este în continuare un inamic. El este încă ceva în această lume care nu este ceea ce va fi în veșnicie. Uneori simțim momente de tristețe profunde, chiar și atunci când Isus ne iubește. Când plângem, Isus plânge cu noi. El poate vedea tristețea noastră în această epocă, așa cum poate vedea bucuriile viitorului.

„Luați piatra”, i-a spus Isus și Maria i-a răspuns: „Va fi o duhoare, căci este mort de patru zile”.

Există ceva în viața ta care miroase și nu vrei ca Isus să-l dezvăluie „prinzând piatra?”

Există așa ceva în viața fiecăruia, ceva pe care preferăm să îl ținem ascuns. Uneori, Isus are alte planuri pentru că știe lucruri pe care noi nu le știm și pur și simplu putem avea încredere în el. Așa că au rostogolit piatra și Iisus s-a rugat și a strigat: „Lazăr, vino afară!” „Și morții au ieșit”, ne spune Ioan – dar nu mai era mort. Era legat ca un mort cu giulgii, dar el mers . „Dezlegați-l”, a spus Isus, „și dă-i drumul” (versetele 43-44).

Apelul lui Iisus se duce și la morții spirituale de astăzi, iar unii dintre ei auzi glasul și ies din morminte. Ei ies din mirosul, de modul egoist de gândire care a condus la moarte. De ce ai nevoie? Au nevoie de cineva care să-i ajute să scape de hainele lor grave pentru a scăpa de vechile moduri de gândire care sunt atât de ușor pentru noi. Aceasta este una dintre sarcinile bisericii. Noi îi ajutăm pe oameni să-și îndepărteze piatra, deși ar putea să-l ucidă, și îi ajutăm pe oameni care răspund la chemarea lui Isus.

Ascultați chemarea lui Isus de a veni la el? Este timpul să ieși din „mormânt”. Poate cunoști pe cineva pe care Isus îl cheamă? E timpul să-l ajuți să arunce piatra. Este ceva la care merită să ne gândim.

de Joseph Tkach