Puteți avea încredere în Duhul Sfânt?

039 poate avea încredere în Duhul Sfânt pentru ao salva Unul dintre bătrânii noștri mi-a spus recent că principalul motiv pentru care a fost botezat înaintea anilor 20 este că el voia să primească puterea Duhului Sfânt pentru a-și putea depăși toate păcatele. Intențiile sale erau bune, dar înțelegerea lui a fost oarecum defectuoasă (desigur, nimeni nu are înțelegere perfectă, noi suntem mântuiți de harul lui Dumnezeu, în ciuda neînțelegerilor noastre).

Der Heilige Geist ist nicht etwas, das wir einfach «einschalten» können, um unsere «Überwinderziele» zu erreichen, gleichsam einer Art von Superaufladegerät für unsere Willenskraft. Der Heilige Geist ist Gott, er ist mit uns und in uns, er gibt uns die Liebe, Gewissheit und enge Gemeinschaft, die der Vater für uns in Christus ermöglicht. Durch Christus hat der Vater uns zu seinen eigenen Kindern gemacht und der Heilige Geist gibt uns das geistliche Gespür, dies zu erkennen (Römer 8,16). Der Heilige Geist gibt uns durch Christus enge Gemeinschaft mit Gott, aber er hebt unsere Fähigkeit zu sündigen, nicht auf. Wir werden immer noch falsche Begierden haben, falsche Motive, falsche Gedanken, falsche Worte und Taten. 

Chiar dacă cineva dorește să renunțe la un anumit obicei, constatăm că încă nu putem face acest lucru. Știm că voința lui Dumnezeu este ca noi să fim eliberați de această problemă, dar, dintr-un anumit motiv, părem neputincioși să-i scuturăm influența asupra noastră.

Putem crede că Duhul Sfânt lucrează cu adevărat în viața noastră - mai ales când se pare că nimic nu se întâmplă cu adevărat pentru că nu suntem creștini foarte „buni”? Dacă continuăm să luptăm cu păcatul, atunci când se pare că nu schimbăm prea mult deloc, ajungem la concluzia că suntem atât de ruși încât nici Dumnezeu nu poate rezolva problema?

Bebeluși și adolescenți

Când venim la credința lui Hristos, noi sîntem născuți din nou, creați din nou de Hristos. Suntem noi creaturi, oameni noi, copii în Hristos. Copiii nu au putere, nu au abilități, nu se curăță.

Pe măsură ce cresc, dobândesc anumite abilități și, de asemenea, încep să-și dea seama că există multe pe care nu le pot face, ceea ce uneori duce la frustrare. Ei fidget cu creioane și foarfece și vă faceți griji că ei nu fac atât de bine ca un adult. Dar crizele de frustrare nu ajută - timpul și exercițiile fizice vă vor ajuta.

Acest lucru se aplică și vieții noastre spirituale. Uneori, tinerilor creștini li se dă o putere dramatică pentru a se încălca cu dependența de droguri sau un temperament fierbinte. Uneori tinerii creștini sunt imediat o „comoară” pentru biserică. După mult mai des, se pare că creștinii se luptă cu aceleași păcate ca înainte, au aceeași personalitate, aceleași temeri și frustrări. Nu sunt uriași spirituali.

Jesus überwand die Sünde, so wird uns gesagt, aber es scheint ganz so, als ob die Sünde uns noch in ihrer Gewalt hat. Die Sündennatur in uns wurde besiegt, aber sie behandelt uns immer noch so, als ob wir seine Gefangene wären. O welch elende Menschen sind wir doch! Wer wird uns erretten von Sünde und Tod? Jesus natürlich (Römer 7,24-25). Er hat bereits den Sieg errungen – und er hat diesen Sieg auch zu unserem Sieg gemacht.

Dar nu vedem încă victoria completă. Încă nu vedem puterea lui asupra morții, nici sfârșitul complet al păcatului în viața noastră. După cum spune Hebrews 2,8, încă nu vedem toate lucrurile făcute sub picioarele noastre. Ce facem noi - avem încredere în Isus. Avem încredere în cuvintele sale că el a câștigat victoria și ne încredem în cuvântul său că și noi îl câștigăm.

Deși știm că suntem curați și curați în Hristos, dorim să vedem progrese în depășirea păcatelor noastre personale. Acest proces poate părea uneori extrem de lent, dar putem avea încredere în Dumnezeu pentru a face ceea ce a promis - atât în ​​noi, cât și în altele. La urma urmei, nu este munca noastră. Este agenda sa, nu a noastră. Dacă ne supunem lui Dumnezeu, trebuie să fim dispuși să-l așteptăm. Trebuie să fim dispuși să avem încredere în El pentru a face lucrarea Lui în noi în felul și în viteza pe care o consideră potrivită.
Heranwachsende meinen oft, dass sie mehr wissen als ihr Vater. Sie meinen, dass sie wissen, worum es im Leben geht, und dass sie alles ganz gut aus eigener Kraft bewerkstelligen können (natürlich sind nicht alle Heranwachsenden so, aber das Stereotyp basiert auf einigen Beweisen).

Noi creștinii putem gândi uneori într-un mod care seamănă cu adolescenții. Este posibil să începem să credem că „creșterea” spirituală se bazează pe un comportament corect, ceea ce ne duce să credem că poziția noastră în fața lui Dumnezeu depinde de cât de bine ne comportăm. Dacă ne comportăm bine, putem arăta o tendință de a privi în jos alte persoane care nu sunt la fel de bune ca noi. Dacă nu ne comportăm atât de bine, putem cădea în disperare și depresie și credem că Dumnezeu ne-a părăsit.

Aber Gott bittet uns nicht, uns selber vor ihm gerecht zu machen; er bittet uns ihm zu vertrauen, dem Einen, der den Gottlosen rechtfertigt (Römer 4,5), der uns liebt und uns um Christi willen rettet.
Während wir in Christus zur Reife gelangen, ruhen wir fester in Gottes Liebe, die sich für uns in der höchsten Weise in Christus zeigt (1. Johannes 4,9). Während wir in ihm ruhen, freuen wir uns auf den Tag, der in Offenbarung 21,4 beschrieben ist: «Und Gott wird abwischen alle Tränen von ihren Augen, und der Tod wird nicht mehr sein, noch Leid noch Geschrei noch Schmerz wird mehr sein; denn das Erste ist vergangen.»

Perfecțiunea!

Wenn dieser Tag kommt, so Paulus, werden wir in einem Augenblick verwandelt werden. Wir werden unsterblich, unvergänglich, unverweslich gemacht werden (1. Kor. 15,52-53). Gott erlöst den inneren Menschen, nicht nur den äußeren. Er ändert unser Innerstes, von Schwachheit und Vergänglichkeit hin zur Herrlichkeit und, was am wichtigsten ist,  Sündenlosigkeit. Beim Schall der letzten Posaune werden wir im Nu verwandelt werden. Unsere Leiber werden erlöst (Römer 8,23), aber noch mehr, wir werden uns schließlich selber sehen wie Gott uns in Christus gemacht hat (1. Johannes 3,2). Wir werden dann in aller Klarheit die noch unsichtbare Realität sehen, die Gott in Christus Wirklichkeit werden liess.

Durch Christus wurde unsere alte Sündennatur besiegt und vernichtet. In der Tat, sie ist tot. «Denn ihr seid gestorben», sagt Paulus, «und euer Leben ist verborgen mit Christus in Gott » (Kol. 3,3). Die Sünde, die uns «so leicht umstrickt» und die wir «abzulegen versuchen» (Hebräer 12,1) ist kein Teil des neuen Menschen, der wir nach Gottes Willen in Christus sind. In Christus haben wir neues Leben. Beim Kommen Christi werden wir uns schließlich so sehen, wie der Vater uns in Christus gemacht hat. Wir werden uns selber sehen, wie wir wirklich sind, als vollkommen in Christus, der unser wahres Leben ist (Kolosser 3,3-4). Aus diesem Grunde, weil wir bereits gestorben und mit Christus auferstanden sind, «töten» wir (Vers 5), was in uns an Irdischem ist.

Wir überwinden Satan und Sünde und Tod nur auf eine einzige Weise – durch das Blut des Lammes (Offenbarung 12,11). Es geschieht durch den Sieg Jesu Christi, der am Kreuz gewonnen wurde, dass wir den Sieg über die Sünde und Tod haben, nicht durch unsere Kämpfe gegen die Sünde. Unsere Kämpfe gegen die Sünde sind ein Ausdruck der Tatsache, dass wir in Christus sind, dass wir nicht länger Feinde Gottes sind, sondern seine Freunde, durch den Heiligen Geist in Gemeinschaft mit ihm, der in uns beides wirkt, das Wollen als auch das Vollbringen zu Gottes Wohlgefallen (Philipper 2,13).

Unser Kampf gegen die Sünde ist nicht der Grund für unsere Gerechtigkeit in Christus. Er bringt keine Heiligkeit hervor. Gottes eigene Liebe und Güte gegen uns in Christus ist der Grund, der einzige Grund, für unsere Gerechtigkeit. Wir werden gerechtfertigt, von Gott durch Christus von allen Sünden und aller Gottlosigkeit erlöst, weil Gott voll Liebe und Gnade ist – und aus keinem anderen Grund. Unser Kampf gegen die Sünde ist das Produkt des neuen und gerechten Ichs, das uns durch Christus verliehen wurde, nicht die Ursache davon. Christus starb für uns, als wir noch Sünder waren (Römer 5,8).

Wir hassen Sünde, wir kämpfen gegen Sünde, wir möchten den Schmerz und das Leid, das Sünde bewirkt, für uns und für andere vermeiden, weil Gott uns in Christus lebendig gemacht hat und der Heilige Geist wirkt in uns. Weil wir in Christus sind, kämpfen wir gegen die Sünde, die «uns so leicht umstrickt» (Hebr. 12,1). Aber wir erringen den Sieg nicht durch unsere eigenen Bemühungen, nicht einmal durch unsere eigenen, durch den Heiligen Geist befähigten Anstrengungen. Wir erringen den Sieg durch das Blut Christi, durch seinen Tod und seine Auferstehung als fleischgewordener Sohn Gottes, Gott im Fleisch um unsertwillen.

Gott hat in Christus bereits alles getan, was für unser Heil notwendig ist und er hat uns bereits alles gegeben, was wir zum Leben und zur Frömmigkeit benötigen, einfach indem er uns berief, um ihn in Christus zu erkennen. Er tat das einfach weil er so unglaublich gut ist (2. Petrus 1, 2-3).

Cartea Apocalipsei ne spune că va veni un timp când nu va fi nici o strigi și nici lacrimi, nici suferință și nici o durere - și asta înseamnă că nu va mai fi nici păcat, căci este păcatul care suferă cauzate. Dintr-o dată, într-un moment scurt, întunericul se va sfârși și păcatul nu va mai putea să ne convingă că suntem în continuare prizonieri. Adevărata noastră libertate, noua noastră viață în Hristos, stralucesc veșnic cu El în toată gloria Lui. Între timp, avem încredere în cuvântul promisiunii sale - și asta merită să ne gândim.

de Joseph Tkach