Dumnezeule, olarul

193 dumnezeu toepferAmintiți-vă când Dumnezeu a atras atenția lui Ieremia asupra discului olarului (Ier. 1 nov.8,2-6)? Dumnezeu a folosit chipul olarului și lutul pentru a ne învăța o lecție puternică. Mesaje similare folosind imaginea olarului și a lutului se găsesc în Isaia 45,9 și 64,7 cât şi la romani 9,20-21.

Unul dintre ceștile mele preferate, pe care de multe ori le folosesc pentru a bea ceai în biroul meu, poartă o imagine a familiei mele. Când mă uit la ea, îmi amintește de povestea ceaiului de vorbă. Povestea este povestită de la ceașcă în prima persoană și explică cum a devenit ceea ce a creat creatorul ei.

Nu am fost întotdeauna o ceașcă drăguță. Inițial eram doar o bucată fără formă de lut înmuiat. Dar cineva m-a pus pe un disc și a început să răsucească discul atât de repede încât m-am amețit. În timp ce mă învârteam în cercuri, el mă strânse, mă strânse și mă rupe. Am strigat: „Oprește-te!” Dar am primit răspunsul: „Încă nu!”.

În cele din urmă a oprit geamul și m-a băgat în cuptor. S-a făcut din ce în ce mai tare până când am țipat: „Oprește-te!”. Din nou am primit răspunsul „Încă nu!” În cele din urmă m-a scos din cuptor și a început să-mi aplice vopsea. Fumul m-a îmbolnăvit și din nou am strigat: „Oprește-te!”. Și încă o dată răspunsul a fost: „Nu încă!”.

Apoi ma scos din cuptor și, după ce m-am răcit, ma pus pe masă în fața unei oglinzi. Am fost uimit! Olarul făcuse ceva frumos dintr-o grămadă de argilă fără valoare. Suntem cu toții zgură de lut, nu? Prin plasarea noastră pe roata olarului acestui pământ, Maestrul nostru Potter ne face noua creație pe care ar trebui să o facem voinței sale!

Vorbind despre greutățile acestei vieți pe care parcă le întâmpinăm atât de des, Pavel a scris: „De aceea nu ne obosim; dar, deși omul nostru exterior se putrezește, totuși omul interior se înnoiește zi de zi. Căci suferința noastră, care este temporară și luminoasă, creează o slavă veșnică și nemaipomenită nouă, care nu privim la vizibil, ci la invizibil. Căci ceea ce este vizibil este temporal; dar ceea ce este invizibil este etern” (2. Corinteni 4,16-17).

Speranța noastră stă în ceva care este în afara și dincolo de această lume prezentă. Avem încredere în Cuvântul lui Dumnezeu, găsim necazurile noastre actuale ușoare și oportune în comparație cu ceea ce ne rezervă Dumnezeu. Dar aceste încercări fac parte din modul de viață creștin. La romani 8,17-18 citim: „Dar dacă suntem copii, atunci suntem și moștenitori, adică moștenitori ai lui Dumnezeu și comoștenitori cu Hristos, dacă suferim împreună cu El, pentru ca și noi să fim înălțați la slavă. Căci sunt convins că suferințele din acest timp nu merită comparate cu slava care urmează să ni se descopere.”

Împărtășim suferințele lui Hristos în multe feluri. Unii, desigur, sunt martirizați pentru credințele lor. Cu toate acestea, cei mai mulți dintre noi participă la suferințele lui Hristos în alte moduri. Prietenii s-ar putea să ne trădeze. Oamenii ne înțeleg adesea greșit, nu ne prețuiesc, nu ne iubesc sau chiar ne abuzează. Totuși, pe măsură ce Îl urmăm pe Hristos, iertăm așa cum El ne-a iertat. El s-a sacrificat când eram dușmanii lui (Rom. 5,10). De aceea El ne cheamă să facem un efort suplimentar pentru a sluji oamenilor care ne abuzează, nu ne prețuiesc, nu ne înțeleg sau nu ne plac.

Numai „din pricina milei lui Dumnezeu” suntem chemați să fim „jertfe vii” (Rom. 1 Cor.2,1). Dumnezeu este activ în noi prin Duhul Sfânt pentru a ne transforma în chipul lui Hristos (2. Corinteni 3,18), ceva nemăsurat mai bun decât un bulgăre de lut înmuiat!

Dumnezeu este activ în fiecare dintre noi în acțiune, în toate evenimentele și provocările pe care le implică viețile noastre. Dar dincolo de dificultățile și încercările pe care le întâlnim, indiferent dacă acestea implică sănătate sau finanțe sau pierderea unui iubit, Dumnezeu este cu noi. El ne perfecționează, ne schimbă, ne modelează și ne modelează. Dumnezeu nu ne va lăsa niciodată sau ne va fi dor de noi. El este cu noi în toate bătăliile.

de Joseph Tkach


pdfDumnezeule, olarul