Preocupat de mântuirea voastră?

De ce oamenilor și creștinilor care se mărturisesc de sine le este imposibil să creadă în harul necondiționat? Opinia predominantă în rândul creștinilor de astăzi este încă că în cele din urmă mântuirea depinde de ceea ce s-a făcut sau nu. Dumnezeu este atât de înalt încât nu se poate înălța deasupra lui; atât de departe încât nu poate fi apucat. Atât de adânc încât nu poți intra sub el. Îți amintești acel cântec tradițional de evanghelie?

Copiilor mici le place să cânte împreună cu acest cântec, deoarece pot însoți cuvintele cu mișcări adecvate. „Atât de sus”... și ține-le mâinile deasupra capetelor; „atât de departe”... și întinde brațele larg: „atât de jos”... și se ghemuiesc cât pot. Acest cântec frumos este distractiv de cântat și îi poate învăța pe copii un adevăr important despre natura lui Dumnezeu. Dar pe măsură ce îmbătrânim, câți mai cred asta? În urmă cu câțiva ani, Emerging Trends—un jurnal al Princeton Religion Research Center—a raportat că 56% dintre americani, dintre care majoritatea s-au identificat ca creștini, spun că atunci când se gândesc la moartea lor, sunt foarte sau destul de îngrijorați de asta, „ fără să fie iertarea lui Dumnezeu. 

Raportul, bazat pe cercetările Institutului Gallup, adaugă: „Astfel de descoperiri ridică întrebări dacă creștinii din SUA înțeleg măcar care este sensul creștin al „harului” și recomandă creșterea învățăturilor biblice în comunitatea creștină pentru a preda bisericile. De ce oamenii, chiar și care mărturisesc creștini, le este imposibil să creadă în harul necondiționat? Fundamentul Reformei protestante a fost învățătura biblică conform căreia mântuirea — iertarea completă a păcatelor și împăcarea cu Dumnezeu — este obținută numai prin harul lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, opinia predominantă în rândul creștinilor este că, în cele din urmă, mântuirea depinde de ceea ce cineva a făcut sau nu. Se închipuie un mare echilibru divin: într-un vas faptele bune și în celălalt faptele rele. Vasul cu greutatea cea mai mare este decisiv pentru mântuire. Nu e de mirare că ne temem! Va fi găsit la judecată că păcatele noastre s-au îngrămădit „atât de sus” încât nici măcar Tatăl nu poate vedea, „atât de multe” încât sângele lui Isus nu le poate acoperi și că ne-am scufundat „atât de jos” încât Duhul Sfânt ar putea nu mai ajunge la noi? Adevărul este că nu trebuie să ne îngrijorăm dacă Dumnezeu ne va ierta; a făcut-o deja: „Pe când eram încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi”, ne spune Biblia în Romani 5,8.

Suntem îndreptățiți doar pentru că Isus a murit și a înviat pentru noi. Nu depinde de calitatea ascultarii noastre. Nici măcar nu depinde de calitatea credinței noastre. Ceea ce contează este credința lui Isus. Tot ce trebuie să facem este să avem încredere în el și să acceptăm darul lui bun. Isus a spus: „Orice îmi dă Tatăl meu vine la Mine; și pe oricine vine la Mine, nu-l voi izgoni. Căci m-am pogorât din cer, nu ca să fac voia mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Dar aceasta este voia celui ce m-a trimis: să nu pierd nimic din ceea ce mi-a dat El, ci să-l ridic în ziua de apoi. Căci aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică; și îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan. 6,37-40). Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru tine. Nu trebuie să-ți fie frică. Nu trebuie să vă faceți griji. Puteți accepta darul lui Dumnezeu.

Grația nu este meritată prin definiție. Nu este o sarcină. Este darul iubirii libere a lui Dumnezeu. Fiecare persoană care vrea să le accepte le primește. Trebuie să-L vedem pe Dumnezeu într-o nouă perspectivă, așa cum arată Biblia. Dumnezeu este Răscumpărătorul nostru, nu al nostru. El este Mântuitorul nostru, nu annihilatorul nostru. El este prietenul nostru, nu inamicul nostru. Dumnezeu este de partea noastră.

Acesta este mesajul Bibliei. Este mesajul harului lui Dumnezeu. Judecătorul a făcut deja ceea ce este necesar pentru a ne asigura mântuirea. Aceasta este vestea bună pe care ne-a adus-o Isus. Unele versiuni ale vechiului cântec gospel se termină cu refrenul „Trebuie să intri pe uşă”. Ușa nu este o intrare ascunsă pe care puțini o pot găsi. În Matei 7,7-8 Isus ne întreabă: „Cereți și vi se va da; cauta si vei gasi; bate si ti se va deschide. Pentru că cel ce cere primește; și cine caută va găsi; și se va deschide oricui bate”.

de Joseph Tkach


pdfPreocupat de mântuirea voastră?