Capcana de îngrijire

391 capcana de îngrijireNu m-am văzut niciodată închizând ochii spre realitate. Dar recunosc că trec la un canal despre documentația animalelor, când știrile sunt insuportabile sau filme de lung metraj prea banale de interesat. Există ceva cu adevărat bun în privința uciderilor care prind animalele sălbatice, dacă este necesar, tratați uneori din punct de vedere medical și chiar mutând turme întregi într-o altă zonă în care mediul le oferă condiții mai bune de trai. Gardienii jocului își riscă adesea viața atunci când lei, hipopotami sau rinoceri trebuie să fie uimiți. Desigur, ei lucrează în echipe și fiecare pas este planificat și executat cu echipamentul necesar. Dar, uneori, este de până la zero pentru a vedea dacă un tratament se termină bine.

Îmi amintesc o campanie care a fost deosebit de bine planificată și a mers bine. O echipă de experți a pus la cale o „capcană” pentru o turmă de eland care a trebuit să fie mutată într-o altă zonă. Acolo ar trebui să găsească un pășunat mai bun și să se amestece cu o altă turmă pentru a-și îmbunătăți genetica. Ceea ce m-a captivat cu adevărat a fost să văd cum au reușit să facă să urce în furgonetele care așteptau o turmă de animale puternice, feroce, care alergau rapid. Acest lucru a fost realizat prin ridicarea de bariere de pânză ținute în loc de stâlpi. Animalele au fost închise treptat, astfel încât să poată fi împinse cu grijă în transportoarele care așteptau.

Unii s-au dovedit greu de prins. Cu toate acestea, bărbații nu au dat dovadă până când toate animalele au fost adăpostite în siguranță în transportatori. A meritat să vedem cum au fost eliberați animalele în noua lor casă, unde ar putea trăi liber și mai bine, chiar dacă nici măcar nu erau conștienți de asta.

Am văzut că există o asemănare între oamenii care salvează aceste animale și Creatorul nostru, care ne conduce iubitor pe calea spre mântuirea sa perfectă. Spre deosebire de antilopele Eland din rezerva de joc, suntem conștienți de binecuvântările lui Dumnezeu atât în ​​această viață, cât și în promisiunea vieții veșnice.

În primul capitol al cărții sale, profetul Isaia deplânge ignoranța poporului lui Dumnezeu. Boul, scrie el, cunoaște stăpânul său și măgarul ieslea stăpânului său; dar propriul popor al lui Dumnezeu nici nu cunoaște și nici nu înțelege (Isaia 1,3). Poate de aceea Biblia ne numește adesea oi și se pare că oile nu sunt unele dintre cele mai inteligente animale. Ei merg adesea pe propriul lor drum pentru a găsi furaje mai bune, în timp ce ciobanul cel mai bine informat îi conduce către cele mai bune pășuni. Unor oi le place să se simtă confortabil pe pământ moale și transformă pământul într-o adâncime. Acest lucru îi face să rămână blocați și să nu se poată ridica. Deci nu este de mirare că același profet din capitolul 53,6 scrie: „Toți s-au rătăcit ca oile”.

Exact ceea ce avem nevoie, Isus se descrie pe sine drept „păstorul cel bun” în Ioan 10,11 și 14. În pilda oii pierdute (Luca 15) el pictează tabloul păstorului care vine acasă cu oaia pierdută pe umeri, plin de bucurie că a fost regăsit. Păstorul nostru cel bun nu ne lovește când ne rătăcim ca oile. Cu îndemnuri clare și blânde de la Duhul Sfânt, El ne conduce înapoi pe calea cea bună.

Cât de milos a fost Isus cu Petru, care L-a lepădat de trei ori! El îi spune: „Paseste mieii mei” si „Paste oile mele”. El l-a invitat pe Thomas care se îndoiește: „Întinde-ți degetul și vezi mâinile mele,... nu fi necredincios, ci credincios”. Fără cuvinte dure sau insulte, doar un gest de iertare cuplat cu dovezi de necontestat ale învierii Sale. Acesta era exact ceea ce Thomas avea nevoie.

Același păstor bun știe exact ceea ce trebuie să rămânem pe pășunea lui bună și ne iartă din nou și din nou dacă facem aceleași greșeli stupide. El ne iubește indiferent unde ne pierdem. Ne permite să învățăm lecțiile de care avem nevoie atât de mult. Uneori lecțiile sunt dureroase, dar nu renunță niciodată.

La începutul creației, Dumnezeu a intenționat ca oamenii să conducă peste toate animalele de pe această planetă (1. Moise 1,26). După cum știm, părinții noștri strămoși s-au hotărât să meargă pe drumul lor, astfel încât încă nu putem vedea că totul este supus ființelor umane (Evrei 2,8).

Când Isus se va întoarce să restaureze toate lucrurile, atunci poporul va primi stăpânirea pe care Dumnezeu a intenționat-o să fie la început.

Gospodarii care au fost prezenti la emisiunea TV la munca lor au avut un interes real pentru imbunatatirea vietii animalelor salbatice de acolo. Este nevoie de multă inventivitate pentru a înconjura animalele fără a le răni. Bucuria evidentă și satisfacția pe care au experimentat-o ​​prin acțiunea de succes au fost arătate în chipurile strălucitoare și în mâinile reciproce.

Dar cum se compară asta cu bucuria și adevărata fericire care vor fi atunci când Isus Păstorul cel Bun va finaliza „operația de mântuire” în Împărăția Sa? Se poate compara relocarea câtorva elande, care apoi se descurcă bine pentru câțiva ani, cu mântuirea multor miliarde de oameni pentru veșnicie? Absolut în niciun caz!

de Hilary Jacobs


Capcana de îngrijire