Ce credeți despre non-credincioși?

483 ar putea să se gândească la necreștini

Mă adresez la voi cu o întrebare importantă: ce părere aveți despre necredincioși? Cred că aceasta este o întrebare pe care ar trebui să o medităm cu toții! Chuck Colson, fondatorul Prison Fellowship și al programului Breakpoint Radio din SUA, a răspuns odată la această întrebare printr-o analogie: Dacă un orb te calcă pe picior sau îți varsă cafea fierbinte pe cămașă, te-ai supăra pe el? El însuși răspunde că probabil nu am fi noi, tocmai pentru că un orb nu poate vedea ceea ce este în fața sa. 

De asemenea, vă rugăm să amintiți că oamenii care nu au fost încă chemați să creadă în Hristos nu pot vedea adevărul în fața ochilor lor. Din cauza căderii, ei sunt orbi spiritual (2. Corinteni 4,3-4). Dar la momentul potrivit, Duhul Sfânt le deschide ochii spirituali pentru ca ei să vadă (Efeseni 1,18). Părinții Bisericii au numit acest eveniment minunea iluminării. Dacă ar fi, era posibil ca oamenii să creadă; puteau să creadă ceea ce vedeau cu ochii lor.

Deși unii oameni, în ciuda ochilor văd, pentru a alege să nu creadă că este convingerea mea că cele mai multe dintre ele sunt încă să reacționeze în viața lor la un moment dat în mod pozitiv la chemarea clară a lui Dumnezeu. Mă rog să facă acest lucru mai devreme decât mai târziu, astfel încât să poată experimenta pacea și bucuria cunoașterii lui Dumnezeu deja în acest moment și să le spună altora despre Dumnezeu.

Credem că recunoaștem că necredincioșii au concepții greșite despre Dumnezeu. Unele dintre aceste idei sunt rezultatul exemplelor rele ale creștinilor. Altele provin de la opinii ilogice și speculative despre Dumnezeu, care au fost auzite de ani de zile. Aceste concepții greșite agravează orbirea spirituală. Cum răspundem la necredința lor? Din nefericire, multi crestini raspund cu constructia peretilor de protectie sau chiar cu respingerea puternica. Prin ridicarea acestor ziduri, ei ignoră realitatea că non-credincioșii sunt la fel de importanți pentru Dumnezeu ca și credincioși. Ei au uitat că Fiul lui Dumnezeu nu a venit pe pământ doar pentru credincioși.

Când Isus și-a început slujirea pe pământ, nu existau creștini – majoritatea oamenilor erau necredincioși, chiar și evreii de atunci. Dar, din fericire, Isus a fost un prieten al păcătoșilor – un mijlocitor al necredincioșilor. El a înțeles că „cei sănătoși nu au nevoie de medic, dar cei bolnavi au” (Matei 9,12). Isus s-a angajat să caute păcătoșii pierduți pentru a-l accepta pe el și mântuirea pe care le-a oferit-o. Așa că și-a petrecut o mare parte a timpului cu oameni care erau considerați de alții ca fiind nedemni și nedemni de atenție. Prin urmare, liderii religioși ai evreilor l-au etichetat pe Isus drept „un lacom și un bețiv de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor” (Luca). 7,34).

Evanghelia ne descoperă adevărul; Isus, Fiul lui Dumnezeu, s-a făcut un om care a trăit printre noi, a murit și s-a înălțat la cer; a făcut asta pentru toți oamenii. Scriptura ne spune că Dumnezeu iubește „lumea”. (Ioan 3,16) Asta poate însemna doar că majoritatea oamenilor sunt necredincioși. Același Dumnezeu ne cheamă pe noi credincioși, ca Isus, să iubim pe toți oamenii. Pentru aceasta avem nevoie de perspicacitatea pentru a-i vedea ca pe cei care nu sunt încă-credincioși în Hristos – ca pe cei care îi aparțin Lui, pentru care Isus a murit și a înviat. Din păcate, acest lucru este foarte dificil pentru mulți creștini. Se pare că există destui creștini dispuși să-i judece pe alții. Cu toate acestea, Fiul lui Dumnezeu a anunțat că nu a venit să condamne lumea, ci să o salveze (Ioan 3,17). Din nefericire, unii creștini sunt atât de zeloși în a-i judeca pe necredincioși, încât trec complet cu vederea felul în care Dumnezeu Tatăl îi vede - ca pe copiii Săi iubiți. Pentru acești oameni și-a trimis fiul să moară pentru ei, deși nu l-au putut (încă) să-l recunoască sau să-l iubească. S-ar putea să-i vedem ca pe necredincioși sau necredincioși, dar Dumnezeu îi vede ca pe viitori credincioși. Înainte ca Duhul Sfânt să deschidă ochii unui necredincios, ei sunt închiși de orbirea necredinței – confuzi de concepte incorecte din punct de vedere teologic despre identitatea și iubirea lui Dumnezeu. Tocmai în aceste condiții trebuie să le iubim în loc să le evităm sau să le respingem. Ar trebui să ne rugăm ca, atunci când Duhul Sfânt îi va permite, ei să înțeleagă vestea bună a harului reconciliator al lui Dumnezeu și să accepte adevărul cu credință. Fie ca acești oameni să intre în viața nouă sub îndrumarea și stăpânirea lui Dumnezeu, iar Duhul Sfânt să le permită să experimenteze pacea care le este dată ca copii ai lui Dumnezeu.

Când ne gândim la necredincioși, să ne amintim de porunca lui Isus: „Iubiți-vă unii pe alții”, a spus el, „cum vă iubesc Eu” (Ioan 1).5,12). Și cum ne iubește Isus? Împărtășindu-și viața și dragostea cu noi. El nu ridică ziduri pentru a separa credincioșii de necredincioși. Evangheliile ne spun că Isus i-a iubit și a acceptat pe vameși, adultere, demonici și leproși. El iubea, de asemenea, femeile de proasta reputație, soldații care îl batjocoreau și îl băteau și criminalii răstigniți alături de el. În timp ce Isus a atârnat pe cruce și a pomenit pe toți acești oameni, s-a rugat: „Tată, iartă-i; căci ei nu știu ce fac” (Luca 2 Cor3,34). Isus îi iubește și îi acceptă pe toți pentru ca toți să primească iertare de la El, ca Mântuitor și Domn, și să trăiască în comuniune cu Tatăl lor Ceresc prin Duhul Sfânt.

Isus ne dă o parte din dragostea sa față de necreștini. Astfel, noi le vedem ca ființe umane în proprietatea lui Dumnezeu, pe care le-a creat și le va răscumpăra, în ciuda faptului că încă nu o cunosc pe cel care îi iubește. Menținerea acestei perspective ne va schimba atitudinea și comportamentul față de necredincioși. Le vom accepta cu brate deschise ca membri ai familiei orfani și alienați, care totuși trebuie să-și cunoască adevăratul tată; ca frați și surori pierduți care nu sunt conștienți de faptul că ei sunt legați de noi prin Hristos. Vom căuta să întâlnim pe necredincioși cu dragostea lui Dumnezeu, astfel încât și ei să primească harul lui Dumnezeu în viața lor.

de Joseph Tkach


pdfCum ne confruntăm cu lipsa de sensibilitate?