Cu grijă în Dumnezeu

304 nu este îngrijorat de Dumnezeu Die heutige Gesellschaft, besonders in der industrialisierten Welt, ist unter zunehmendem Druck: die Mehrzahl der Menschen fühlt sich ständig von irgendetwas bedrängt. Menschen leiden unter Zeitnot, Leistungsdruck (Arbeit, Schule, Gesellschaft), finanziellen Schwierigkeiten, allgemeiner Unsicherheit, Terrorismus, Krieg, Unwetterkatastrophen, Einsamkeit, Hoffnungslosigkeit, usw., usw. Stress und Depression sind zu Alltagswörtern, Problematiken, Krankheiten geworden. Trotz riesiger Fortschritte auf vielen Gebieten (Technik, Gesundheit, Bildung, Kultur) scheint der Mensch immer grössere Mühe zu haben, ein normales Leben zu führen.

Vor einigen Tagen befand ich mich in der Reihe vor einem Bankschalter. Vor mir war ein Vater, der sein Kleinkind (vielleicht 4 Jahre alt) bei sich hatte. Der Bube hüpfte unbekümmert hin und her, sorgenlos und voller Freude. Geschwister, wann war es das letzte Mal als auch wir uns so gefühlt haben?

Vielleicht schauen wir einfach auf dieses Kind und sagen (etwas neidisch): «Ja, er ist so unbekümmert, weil er gar noch nicht weiss, was ihn in diesem Leben erwartet!» In diesem Fall haben wir jedoch eine fundamental negative Lebenseinstellung!

În calitate de creștini, trebuie să contracarem presiunea societății noastre și să privim în mod pozitiv și cu încredere în viitor. Din nefericire, creștinii își trăiesc de multe ori viețile negative și dificile și își petrec întreaga viață de rugăciune cerându-i lui Dumnezeu să-i elibereze de o situație particulară.

Să ne întoarcem la copilul nostru în bancă. Care este relația sa cu părinții săi? Băiatul este plin de încredere și, prin urmare, plin de entuziasm, joie de vivre și curiozitate! Putem învăța ceva de la el? Dumnezeu ne vede ca pe copiii Săi și relația noastră cu El ar trebui să aibă aceeași natură pe care un copil o are asupra părinților săi.

«Und als Jesus ein Kind herbeigerufen hatte, stellte er es in ihre Mitte und sprach: Wahrlich, ich sage euch, wenn ihr nicht umkehrt und werdet wie die Kinder, so werdet ihr keinesfalls in das Reich der Himmel hineinkommen Darum, wenn jemand sich selbst erniedrigen wird wie dieses Kind, der ist der Grösste im Reich der Himmel» (Matthäus 18,2-4).

Dumnezeu ne așteaptă să avem un copil care este complet dedicat părinților. De obicei, copiii nu sunt deprimați, ci plini de bucurie, spirit de viață și încredere. Este treaba noastră să ne umilim înaintea lui Dumnezeu.

Dumnezeu așteaptă ca fiecare dintre noi să aibă atitudinea unui copil față de viață. El nu dorește ca noi să simțim sau să rupem presiunea societății noastre, ci ne așteaptă să ne apropiem de viața noastră cu încredere și încredere în Dumnezeu:

«Freut euch im Herrn allezeit! Wiederum will ich sagen: Freut euch! Eure Milde soll allen Menschen bekannt werden; der Herr ist nahe. [Philipper 4,6] Seid um nichts besorgt, sondern in allem sollen durch Gebet und Flehen mit Danksagung eure Anliegen vor Gott kundwerden; und der Friede Gottes, der allen Verstand übersteigt, wird eure Herzen und eure Gedanken bewahren in Christus Jesus» (Philipper 4,4-7).

Aceste cuvinte reflectă cu adevărat atitudinea noastră față de viață sau nu?

Într-un articol despre managementul stresului, am citit despre o mamă care tânjea ca scaunul dentar să poată să se culce și să se relaxeze. Recunosc că acest lucru mi s-a întâmplat deja. Ceva nu merge complet dacă nu ne putem „relaxa” doar sub forajul stomatologului!

Die Frage ist: Wie gut setzt jeder von uns Philipper 4,6 («Seid um nichts besorgt») in die Tat um? Inmitten dieser gestressten Welt?

Controlul vieții noastre aparține lui Dumnezeu! Noi suntem copiii Lui și suntem subordonați Lui. Suntem sub presiune numai când încercăm să ne controlam singuri viața, să ne rezolvăm singuri propriile probleme și necazuri. Cu alte cuvinte, atunci când ne concentrăm asupra furtunii și pierdem din vedere Isus.

Dumnezeu ne va conduce până când vom realiza cât de puțin control avem asupra vieții noastre. În astfel de momente, nu avem de ales decât să ne aruncăm pur și simplu în harul lui Dumnezeu. Durerea și suferința ne conduc către Dumnezeu. Acestea sunt momentele cele mai dificile din viața creștinului. Cu toate acestea, momentele care doresc să fie deosebit de apreciate și, de asemenea, să aducă o bucurie spirituală adâncă:

«Haltet es für lauter Freude, meine Brüder, wenn ihr in mancherlei Versuchungen geratet, indem ihr erkennt, dass die Bewährung eures Glaubens Ausharren bewirkt Das Ausharren aber soll ein vollkommenes Werk haben, damit ihr vollkommen und vollendet seid und in nichts Mangel habt» (Jakobus 1,2-4).

Se spune că vremurile dificile din viața unui creștin produc fructe spirituale, îl fac perfect. Dumnezeu nu ne promite o viață fără probleme. „Calea este îngustă”, a spus Iisus. Dificultățile, procesele și persecuțiile nu trebuie să pună un creștin în stres și depresie. Apostolul Pavel a scris:

«In allem sind wir bedrängt, aber nicht erdrückt; keinen Ausweg sehend, aber nicht ohne Ausweg verfolgt, aber nicht verlassen; niedergeworfen, aber nicht vernichtet» (2. Korinther 4,8-9).

Când Dumnezeu preia controlul vieții noastre, nu suntem niciodată abandonați, niciodată dependenți de noi înșine! Isus Hristos ar trebui să fie un exemplu pentru noi în această privință. El ne-a precedat și ne-a dat curaj:

«Ți-am spus asta pentru ca tu să ai pace în mine. Ai suferință în lume; dar înveseliți-vă, am cucerit lumea »(Ioan 16,33).

Isus a fost asuprit de toate părțile, a experimentat opoziția, persecuția, răstignirea. Rareori avea un moment liniștit și de multe ori trebuia să scape de oameni. Și Isus a fost împins până la limită.

«Der hat in den Tagen seines Fleisches sowohl Bitten als auch Flehen mit starkem Geschrei und Tränen dem dargebracht, der ihn aus dem Tod erretten kann, und ist um seiner Gottesfurcht willen erhört worden und lernte, obwohl er Sohn war, an dem, was er litt, den Gehorsam; und vollendet, ist er allen, die ihm gehorchen, der Urheber ewigen Heils geworden, von Gott begrüsst als Hoherpriester nach der Ordnung Melchisedeks» (Hebräer 5,7-10).

Isus a trăit sub mare stres, fără să-și ia viața în propriile mâini și fără să-și dea seama de semnificația și scopul vieții sale. El a fost întotdeauna supus voinței lui Dumnezeu și a acceptat fiecare situație permisă de tată. În această privință, citim următoarea declarație interesantă din partea lui Isus, când a fost cu adevărat presat:

«Jetzt ist meine Seele bestürzt. Und was soll ich sagen? Vater, rette mich aus dieser Stunde? Doch darum bin ich [doch] in diese Stunde gekommen» (Johannes 12,27).

Akzeptieren auch wir unsere jetzige Lebenslage (Prüfung, Krankheit, Drangsal, usw.)? Manchmal erlaubt Gott besonders unangenehme Situationen in unserem Leben, sogar jahrelange Prüfungen die nicht von uns verschuldet sind, und erwartet von uns, dass wir diese akzeptieren. Wir finden dieses Prinzip in der folgenden Aussage von Petrus:

«Denn das ist Gnade, wenn jemand wegen des Gewissens vor Gott Leiden erträgt, indem er zu Unrecht leidet. Denn was für ein Ruhm ist es, wenn ihr als solche ausharrt, die sündigen und <dafür> geschlagen werden? Wenn ihr aber ausharrt, indem ihr Gutes tut und leidet, das ist Gnade bei Gott. Denn hierzu seid ihr berufen worden; denn auch Christus hat für euch gelitten und euch ein Beispiel hinterlassen, damit ihr seinen Fussspuren nachfolgt: er, der keine Sünde getan hat und bei ihm ist auch kein Trug in seinem Mund gefunden worden, der geschmäht wurde und nicht wieder schmähte, leidend nicht drohte, sondern sich dem übergab, der gerecht richtet» (1. Petrus 2,19-23).

Isus sa subordonat voinței lui Dumnezeu până la moarte, a suferit fără vină și ne-a servit prin suferința lui. Acceptăm voia lui Dumnezeu în viața noastră? Chiar dacă devine neplăcut, dacă suferim fără vină, suntem hărțuiți din toate părțile și nu înțelegem sensul situației noastre dificile? Isus ne-a promis pacea și bucuria divină:

«Frieden lasse ich euch, {meinen} Frieden gebe ich euch; nicht wie die Welt gibt, gebe ich euch. Euer Herz werde nicht bestürzt, seid auch nicht furchtsam» (Johannes 14,27).

«Dies habe ich zu euch geredet, damit meine Freude in euch sei und eure Freude völlig werde» (Johannes 15,11).

Ar trebui să învățăm să înțelegem că suferința este pozitivă și generează o creștere spirituală:

«Nicht allein aber das, sondern wir rühmen uns auch in den Bedrängnissen, da wir wissen, dass die Bedrängnis Ausharren bewirkt, das Ausharren aber Bewährung, die Bewährung aber Hoffnung; die Hoffnung aber lässt nicht zuschanden werden, denn die Liebe Gottes ist ausgegossen in unsere Herzen durch den Heiligen Geist, der uns gegeben worden ist» (Römer 5,3-5).

Trăim în primejdie și de stres și au recunoscut ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi. Prin urmare, noi îndura această situație și producem fructe duhovnicești. Dumnezeu ne dă pace și bucurie. Cum putem implementa acest lucru în practică? Să citim următoarea afirmație minunată din partea lui Isus:

«Kommt her zu mir, alle ihr Mühseligen und Beladenen! Und ich werde euch Ruhe gebenNehmt auf euch mein Joch, und lernt von mir! Denn ich bin sanftmütig und von Herzen demütig, und «ihr werdet Ruhe finden für eure Seelen»; denn mein Joch ist sanft, und meine Last ist leicht» (Matthäus 11,28-30).

Ar trebui să venim la Isus, atunci ne va da odihnă. Aceasta este o promisiune absolută! Ar trebui să ne aruncăm povara asupra Lui:

«Demütigt euch nun unter die mächtige Hand Gottes, damit er euch erhöhe zur rechten Zeit, [wie?] indem ihr alle eure Sorge auf ihn werft! Denn er ist besorgt für euch» (1 Petrus 5,6-7).

Cum ne aruncăm griji lui Dumnezeu? Iată câteva puncte concrete care ne vor ajuta în această privință:

Ar trebui să punem și să încredințăm întregii noastre ființe lui Dumnezeu.

Scopul vieții noastre este să-I mulțumim lui Dumnezeu și să-L subordonăm întregii noastre ființe. Când încercăm să-i mulțumim pe toți colegii noștri, există conflicte și stres, pentru că acest lucru nu este posibil. Nu trebuie să-i oferem omului nostru de seamă puterea de a ne pune în primejdie. Numai Dumnezeu ar trebui să ne determine viața. Acest lucru aduce pace, pace și bucurie în viața noastră.

Împărăția lui Dumnezeu trebuie să vină mai întâi.

Ce ne conduce viața? Recunoașterea altora? Dorința de a câștiga mulți bani? Să scap de toate problemele noastre? Acestea sunt toate obiectivele care duc la stres. Dumnezeu afirmă clar ce ar trebui să fie prioritatea noastră:

«Deshalb sage ich euch: Seid nicht besorgt für euer Leben, was ihr essen und was ihr trinken sollt, noch für euren Leib, was ihr anziehen sollt! Ist nicht das Leben mehr als die Speise und der Leib mehr als die Kleidung? Seht hin auf die Vögel des Himmels, dass sie weder säen noch ernten, noch in Scheunen sammeln, und euer himmlischer Vater ernährt sie <doch>. Seid {ihr} nicht viel wertvoller als sie? Wer aber unter euch kann mit Sorgen seiner Lebenslänge {eine} Elle zusetzen? Und warum seid ihr um Kleidung besorgt? Betrachtet die Lilien des Feldes, wie sie wachsen: sie mühen sich nicht, auch spinnen sie nicht. Ich sage euch aber, dass selbst nicht Salomo in all seiner Herrlichkeit bekleidet war wie eine von diesen. Wenn aber Gott das Gras des Feldes, das heute steht und morgen in den Ofen geworfen wird, so kleidet, <wird er das> nicht viel mehr euch <tun>, ihr Kleingläubigen. So seid nun nicht besorgt, indem ihr sagt: Was sollen wir essen? Oder: Was sollen wir trinken? Oder: Was sollen wir anziehen? Denn nach diesem allen trachten die Nationen; denn euer himmlischer Vater weiss, dass ihr dies alles benötigt. Trachtet aber zuerst nach dem Reich Gottes und nach seiner Gerechtigkeit! Und dies alles wird euch hinzugefügt werden So seid nun nicht besorgt um den morgigen Tag! Denn der morgige Tag wird für sich selbst sorgen. Jeder Tag hat an seinem Übel genug» (Matthäus 6,25-34).

Atâta timp cât avem grijă de Dumnezeu și de voința Lui în primul rând, El va acoperi toate celelalte nevoi! 
Este o trecere liberă pentru un stil de viață iresponsabil? Bineînțeles că nu. Biblia ne învață să ne câștigăm pâinea și să avem grijă de familiile noastre. Dar prioritizarea acestui lucru este deja!

Societatea noastră este plină de distragere a atenției. Dacă nu suntem atenți, dintr-o dată nu găsim nici un loc pentru Dumnezeu în viețile noastre. Este nevoie de concentrare și prioritizare, altfel alte lucruri ne vor determina brusc viețile.

Suntem încurajați să petrecem timp în rugăciune.

Depinde de noi să depunem poverile noastre asupra lui Dumnezeu în rugăciune. El ne calmează în rugăciune, ne clarifică gândurile și prioritățile și ne aduce într-o relație strânsă cu el. Isus ne-a dat un model important:

«Und frühmorgens, als es noch sehr dunkel war, stand er auf und ging hinaus und ging fort an einen einsamen Ort und betete dort. Und Simon und die, die mit ihm waren, eilten ihm nach; und sie fanden ihn und sagen zu ihm: Alle suchen dich» (Markus 1,35-37).

Isus sa ascuns pentru a găsi timp pentru rugăciune! Nu a fost distras de multe nevoi:

«Aber die Rede über ihn verbreitete sich umso mehr; und grosse Volksmengen versammelten sich, <ihn> zu hören und von ihren Krankheiten geheilt zu werden. Er aber zog sich zurück und war in einsamen Gegenden und betete» (Lukas 5,15-16).

Suntem sub presiune, ne-am împrăștiat stresul în viața noastră? Atunci și noi trebuie să ne retragem și să petrecem timp cu Dumnezeu în rugăciune! Uneori suntem prea ocupați să-L cunoaștem pe Dumnezeu deloc. De aceea este important să vă retrageți în mod regulat și să vă concentrați asupra lui Dumnezeu.

Îți amintești exemplul Martei?

«Es geschah aber, als sie ihres Weges zogen, dass er in ein Dorf kam; und eine Frau mit Namen Marta nahm ihn auf. Und diese hatte eine Schwester, genannt Maria, die sich auch zu den Füssen Jesu niedersetzte und seinem Wort zuhörte. Marta aber war sehr beschäftigt mit vielem Dienen; sie trat aber hinzu und sprach: Herr, kümmert es dich nicht, dass meine Schwester mich allein gelassen hat zu dienen? Sage ihr doch, dass sie mir helfe!] Jesus aber antwortete und sprach zu ihr: Marta, Marta! Du bist besorgt und beunruhigt um viele Dinge; eins aber ist nötig. Maria aber hat das gute Teil erwählt, das nicht von ihr genommen werden wird» (Lukas 10,38-42).

Să ne luăm timp să ne odihnim și să avem o relație strânsă cu Dumnezeu. Să petrecem suficient timp în rugăciune, studiu biblic și meditație. Altfel, va fi dificil să ne transferăm sarcinile noastre către Dumnezeu. Pentru a ne arunca sarcinile asupra lui Dumnezeu, este important să vă distanțați de ei și să faceți pauze. «Nu văd pădurea din copaci ...»

Când am învățat încă că Dumnezeu așteaptă un Sabat absolut de odihnă de la creștini, am avut un avantaj: de vineri seara până sâmbătă noaptea, nu eram disponibili decât oricui altcineva decât Dumnezeu. Sperăm că cel puțin am înțeles și am menținut principiul de odihnă în viața noastră. Din când în când, trebuie să ne oprim și să ne odihnim, mai ales în această lume stresată. Dumnezeu nu dictează când ar trebui să fie așa. Oamenii au nevoie pur și simplu de perioade de repaus. Isus ia învățat pe ucenicii Săi să se odihnească:

«Und die Apostel versammeln sich zu Jesus; und sie berichteten ihm alles, was sie getan und was sie gelehrt hatten. Und er sprach zu ihnen: Kommt, ihr selbst allein, an einen öden Ort und ruht ein wenig aus! Denn diejenigen, die kamen und gingen, waren viele, und sie fanden nicht einmal Zeit, um zu essen» (Markus 6, 30-31).

Când dintr-o dată nu există timp să mănânci, este cu siguranță timpul să vă opriți și să vă odihniți.

Deci, cum ne aruncăm grijile asupra lui Dumnezeu? Să spunem:

• Ne supunem toată ființa lui Dumnezeu și avem încredere în el.
• Împărăția lui Dumnezeu este pe primul loc.
• Petrecem timp în rugăciune.
• Ne luăm timp să ne odihnim.

Cu alte cuvinte, viața noastră ar trebui să fie Dumnezeu și orientată spre Isus. Ne concentrăm asupra Lui și facem loc pentru El în viețile noastre.

El ne va binecuvânta apoi cu pace, pace și bucurie. Povara lui este ușoară, chiar dacă suntem hărțuiți din toate părțile. Isus a fost asuprit, dar nu a fost niciodată zdrobit. Să trăim cu adevărat în bucurie ca și copiii lui Dumnezeu și să avem încredere în El ca să ne odihnim în El și să ne aruncăm toate poverile.

Societatea noastră este sub presiune, și creștinii, uneori chiar mai mult, dar Dumnezeu creează spațiu, poartă povara noastră și ne îngrijește. Suntem convinși? Ne trăim viața cu o încrezătoare profundă în Dumnezeu?

Schliessen wir mit Davids Beschreibung von unserem himmlischen Schöpfer und Herrn im Psalm 23 (auch David war oft in Gefahr und von allen Seiten stark bedrängt):

«Der Herr ist mein Hirte, mir wird nichts mangeln. Er lagert mich auf grünen Auen, er führt mich zu stillen Wassern. Er erquickt meine Seele. Er leitet mich in Pfaden der Gerechtigkeit um seines Namens willen. Auch wenn ich wandere im Tal des Todesschattens, fürchte ich kein Unheil, denn du bist bei mir; dein Stecken und dein Stab, {sie} trösten mich. Du bereitest vor mir einen Tisch angesichts meiner Feinde; du hast mein Haupt mit Öl gesalbt, mein Becher fliesst über. Nur Güte und Gnade werden mir folgen alle Tage meines Lebens; und ich kehre zurück ins Haus des Herrn lebenslang» (Psalm 23).

de Daniel Bösch


pdfCu grijă în Dumnezeu