Regele umil

Das Bibelstudium sollte, wie eine gute Mahlzeit, wohl schmecken und genossen werden. Können Sie sich vorstellen, wie langweilig das Leben wäre, wenn wir nur essen würden, um am Leben zu bleiben und unser Essen nur deshalb hinunterzuschlingen, weil wir unserem Körper etwas Nahrhaftes zuführen müssen? Es wäre verrückt, wenn wir nicht etwas langsamer machen würden, um die Gaumenfreuden zu geniessen. Den Geschmack jedes einzelnen Bissens sich entfalten lassen und die Wohlgerüche in die Nase steigen lassen. Ich habe bereits schon einmal über die wertvollen Schmuckstücke des Wissens und der Weisheit, die über den gesamten Text der Bibel zu finden sind, gesprochen. Sie bringen letztlich das Wesen und die Liebe Gottes zum Ausdruck. Um diese Edelsteine zu finden, müssen wir lernen, langsamer zu machen und Bibeltexte, wie eine gute Mahlzeit, gemächlich zu verdauen. Jedes einzelne Wort soll verinnerlicht und wieder gekaut werden, damit es uns zu dem führt, von dem es handelt. Vor einigen Tagen las ich die Zeilen von Paulus, in denen er davon spricht, dass Gott sich selbst erniedrigte und die Gestalt eines Menschen annahm (Philipper 2,6-8). Wie schnell liest man an diesen Zeilen vorbei, ohne sie völlig begriffen zu haben oder die Auswirkungen zu verstehen.

Realizat de dragoste

Opriți-vă pentru o clipă și gândiți-vă. Creatorul întregului univers, care a creat soarele, luna, stelele, întregul univers, ea însăși entmächtigte puterii și frumuseții sale și a fost un om de carne și sânge. Cu toate acestea, el nu a devenit un bărbat crescut, ci un copil neajutorat care sa bazat în întregime pe părinții săi. A făcut-o din dragoste pentru tine și pentru mine. Hristos, Domnul nostru, cel mai mare dintre toți misionarii au luat de pe frumusețea cerului, ca să ne dea pe pământ de bună veste mărturie de reproiectat complet planul de mântuire și inversarea prin actul său final de iubire. Fiul iubit al Tatălui, a fost una dintre bogățiile cerului ca fiind nesemnificative și sa umilit când a fost născut ca un copil în micul oraș Betleem. S-ar crede că Dumnezeu a ales un palat sau centrul civilizației pentru propria sa naștere, nu? În acel timp, Betleemul nu era nici împodobit cu palate, nici cu centrul lumii civilizate. Era politică și socială, foarte nesemnificativă.

Dar o profeție a lui Mica 5,1 spune: „Dar tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între miile lui Iuda, este de a deveni de tine și mi vin, să fie conducător în Israel, a cărui ieșire a fost de la început și din veșnicie.“

Copilul lui Dumnezeu nu sa născut într-un sat, ci chiar într-un hambar. Mulți cercetători cred că acest hambar era probabil o cameră mică din spate, înfiptă în mirosul și sunetele unei vărsări de vite. Dumnezeu nu a avut un aspect foarte pompos când a apărut pentru prima dată pe pământ. Sunetul trâmbiței anunțând un rege era înlocuit de vuietul strigătelor de oi și măgari.

Acest rege umil a crescut în nesemnificație și nu a luat niciodată slavă și onoare pe sine, ci sa referit întotdeauna la tată. Doar în cel de-al doisprezecelea capitol al Evangheliei lui Ioan, el spune că a sosit timpul ca el să fie venerat și astfel a călătorit pe un măgar în Ierusalim. Isus este recunoscut ca fiind el: împăratul împăraților. Ramurile de palmier sunt răspândite înaintea căii sale și profeția este împlinită. Va fi Hosanna! cântat și nu călătorește pe un cal alb cu coama curgătoare, ci pe un măgar care nu a fost chiar crescut. Își plimbă picioarele în mizeria unui mâncat de măgari în oraș.

În Filipeni, 2,8 este vorbit despre ultimul său act de umilire:
"Sa smerit și a devenit ascultător până la moarte, chiar moarte pe cruce". El a cucerit păcatul, nu Imperiul Roman. Isus nu a trăit până la așteptările pe care israeliții le-au stabilit pentru un Mesia. El nu a venit să învingă Imperiul Roman, așa cum mulți au sperat, și nu a venit să înființeze o împărăție pământească și să-și mărească poporul. Sa născut un copil într-un oraș inconspicuos și a trăit cu bolnavii și păcătoșii. El a evitat să stea în lumina reflectoarelor. A călărit pe un măgar în Ierusalim. Deși cerul era tronul său și pământul era scaunul lui, el nu sa înălțat pentru că singura lui motivație era dragostea lui pentru voi și pentru mine.

Er errichtete sein Königreich, das er sich seit der Erschaffung der Welt herbeigesehnt hatte. Er besiegte nicht die römische Herrschaft oder irgendwelche anderen weltlichen Mächte, sondern die Sünde, welche die Menschheit für so lange Zeit in Gefangenschaft hielt. Er regiert über die Herzen der Gläubigen. Gott tat all das und zur gleichen Zeit lehrte er uns alle eine wichtige Lektion der selbstlosen Liebe, indem er uns sein wahres Wesen offenbart hat. Nachdem Jesus sich selbst erniedrigte, hat Gott ihn “erhöht und hat ihm den Namen gegeben, der über alle Namen ist“ (Philipper 2,9).

Așteptăm cu nerăbdare întoarcerea Lui, care nu va avea loc într-un mic sat nevăzut, ci în onoare, putere și glorie vizibile pentru întreaga omenire. De data aceasta el va călări un cal alb și va lua conducerea deplină asupra poporului și a întregii creații.

de Tim Maguire


pdfRegele umil