Predăm învățătura de reconciliere?

348 învățăm totul Unii oameni pretind că teologia Trinității învață un universalism, adică presupunerea că fiecare om va fi mântuit. Căci nu contează dacă este bun sau rău, remușcând sau nu, sau dacă a acceptat sau a negat pe Isus. Deci nu există iad. 

Am două dificultăți cu această afirmație, care este o eroare:
Zum einen erfordert der Glaube an die Dreieinigkeit nicht, dass man an die Allversöhnung glaubt. Der berühmte Schweizer Theologe Karl Barth lehrte nicht den Universalismus und ebenso wenig die Theologen Thomas F. Torrance und James B. Torrance. In der Grace Communion International (WKG) lehren wir die Theologie der Dreieinigkeit, aber nicht die Allversöhnung. Auf unserer amerikanischen Internetseite steht dazu Folgendes: Allversöhnung ist die falsche Annahme, die behauptet, dass am Ende der Welt alle Seelen menschlicher, engelhafter und dämonischer Natur durch die Gnade Gottes errettet werden. Manche Universalisten gehen sogar soweit, dass sie der Meinung sind, dass Reue gegenüber Gott und der Glaube an Jesus Christus nicht notwendig seien. Universalisten verneinen die Doktrin der Dreieinigkeit und viele Menschen, die an die Allversöhnung glauben, sind Unitarier.

Fără relație forțată

Im Gegensatz zur Allversöhnung lehrt die Bibel, dass man nur durch Jesus Christus errettet werden kann (Apostelgeschichte 4,12). Durch ihn, der von Gott für uns auserwählt ist, ist die ganze Menschheit auserwählt. Doch das bedeutet letztlich nicht, dass alle Menschen dieses Geschenk Gottes annehmen werden. Gott sehnt sich danach, dass alle Menschen reumütig sind. Er hat die Menschen geschaffen und sie für eine lebendige Beziehung mit ihm durch Christus erlöst. Eine echte Beziehung kann niemals erzwungen werden!

Credem că prin Hristos Dumnezeu a creat o dispoziție binevoitoare și dreaptă pentru toți oamenii, chiar și pentru cei care nu au crezut în Evanghelie până la moartea lor. Cu toate acestea, cei care resping pe Dumnezeu prin alegerea lor nu sunt mântuiți. Cititorii sensibili ai Bibliei recunosc în studiul Bibliei că nu putem exclude posibilitatea ca fiecare persoană să fie în sfârșit remușcată și, prin urmare, să primească darul lui Dumnezeu de mântuire. Cu toate acestea, textele Bibliei sunt neconcludente și din acest motiv nu suntem dogmatici în legătură cu această problemă.

Cealaltă dificultate care apare este următoarea:
De ce ar trebui ca posibilitatea ca toți oamenii să fie salvați să evocă o atitudine negativă și o sarcină a ereziei? Nici crezul bisericii timpurii nu era dogmatic cu privire la credința în iad. Metaforele biblice vorbesc de flăcări, întuneric extreme, plânsul și scrâșnirea dinților. Ele reprezintă de stand, care are loc atunci când o persoană este pierdută pentru totdeauna, și trăiește într-o lume în care el se separă de mediul său, renunțări la dorințele propriei sale inimi egoiste și conștient de sursa toată dragostea, bunătatea și adevărul respinge.

Dacă luăm aceste metafore literalmente, ele sunt înspăimântătoare. Cu toate acestea, metaforele nu trebuie luate literal, ele sunt doar menite să reprezinte diferite aspecte ale unui subiect. Prin intermediul acestora, putem vedea că iadul, fie că există sau nu, nu este un loc unde cineva îi place să rămână. Să prețuim dorința pasională ca toți oamenii sau omenirea să fie mântuiți sau nimeni să nu sufere chinurile iadului nu face în mod automat o persoană eretică.

Welcher Christ würde nicht wollen, dass jeder Mensch, der jemals gelebt hat, umkehrt und die vergebende Versöhnung mit Gott erfährt? Der Gedanke, dass die ganze Menschheit durch den Heiligen Geist verändert wird und zusammen im Himmel sein wird, ist ein wünschenswerter. Und genau das wünscht sich Gott! Er möchte, dass alle Menschen zu ihm umkehren und nicht die Konsequenzen, die ein Verwerfen seines Liebesangebotes innehaben, erleiden müssen. Gott sehnt sich danach, weil er die Welt und alles, was darinnen ist, liebt: «Denn also hat Gott die Welt geliebt, dass er seinen eingeborenen Sohn gab, damit alle, die an ihn glauben, nicht verloren werden, sondern das ewige Leben haben” (Johannes 3,16). Gott fordert uns dazu auf, unsere Feinde so zu lieben, wie Jesus selbst Judas Iskariot, seinem Verräter, beim letzten Abendmahl (Johannes 13,1;26) gedient und ihn am Kreuz (Lukas 23,34) geliebt hat.

Închis din interior?

Chiar și așa, Biblia nu garantează că toți oamenii vor accepta iubirea lui Dumnezeu. Se avertizează chiar că este foarte posibil ca unii oameni să refuze oferta de iertare a lui Dumnezeu și mântuirea și acceptarea asociate cu ea. Cu toate acestea, este dificil să crezi că cineva ar lua o astfel de decizie. Și este și mai de neimaginat că cineva ar refuza să ofere o relație de iubire cu Dumnezeu. În cartea sa The Great Divorce, CS Lewis a descris: „Cred conștient că cei condamnați sunt, într-un fel, rebeli de succes până la sfârșit; că ușile iadului sunt încuiate din interior. »

Dorința lui Dumnezeu pentru fiecare ființă umană

Universalismul nu trebuie să fie înțeles greșit cu dimensiunea universală sau cosmică a eficacității a ceea ce Hristos a făcut pentru noi. Prin Isus Hristos, alesul lui Dumnezeu, întreaga umanitate este aleasă. Deși acest lucru NU înseamnă că putem spune cu încredere că toți oamenii vor accepta în cele din urmă acest dar al lui Dumnezeu, putem cu siguranță să sperăm.

Der Apostel Petrus schreibt hierzu: «Der Herr verzögert nicht die Verheissung, wie es einige für eine Verzögerung halten; sondern er hat Geduld mit euch und will nicht, dass jemand verloren werde, sondern dass jedermann zur Busse finde» (2. Petrus 3,9). Gott hat alles für ihn mögliche getan, um uns von den Qualen der Hölle zu befreien.

Dar, în cele din urmă, Dumnezeu nu va face rău deciziei conștiente a celor care își resping în mod conștient dragostea și se îndepărtează de el. Pentru că, pentru a-și depăși gândurile, voința și inima, va trebui să-și desființeze umanitatea și să nu-i fi creat. Dacă ar face așa, atunci nu ar exista oameni care să accepte cel mai prețios dar al lui Dumnezeu, o viață în Isus Hristos. Dumnezeu a creat omenirea și ia salvat pentru că are o relație adevărată cu El și această relație nu poate fi aplicată.

Nu toți sunt uniți cu Hristos

Die Bibel verwischt den Unterschied zwischen einem Gläubigen und einem Ungläubigen nicht und wir sollten es auch nicht tun. Wenn wir sagen, dass allen Menschen vergeben wurde, sie durch Christus errettet wurden und mit Gott versöhnt sind, bedeutet dies, dass während wir alle zu Christus gehören, stehen noch nicht alle in einer Beziehung mit ihm. Während Gott alle Menschen mit sich versöhnt hat, haben noch nicht alle Menschen diese Versöhnung angenommen. Deshalb sagte der Apostel Paulus «Denn Gott war in Christus und versöhnte die Welt mit sich selber und rechnete ihnen ihre Sünden nicht zu und hat unter uns aufgerichtet das Wort von der Versöhnung. So sind wir nun Botschafter an Christi statt, denn Gott ermahnt durch uns; so bitten wir nun an Christi statt: Lasst euch versöhnen mit Gott!” (2. Korinther 5,19-20). Aus diesem Grund verurteilen wir Menschen nicht, sondern teilen ihnen mit, dass die Versöhnung mit Gott durch Christus vollendet wurde und als Angebot für jeden bereit steht.

Preocuparea noastră ar trebui să fie o mărturie vie, împărtășind adevărurile Bibliei despre caracterul lui Dumnezeu - adică gândurile și compasiunea lui pentru noi oamenii - în mediul nostru. Noi învățăm domnia universală a lui Hristos și speranța pentru o reconciliere cu toți oamenii. Biblia ne spune cum Dumnezeu dorește ca toți oamenii să vină la El în pocăință și să accepte iertarea Lui - o dorință pe care și noi o simțim.

de Joseph Tkach